Acum, cand a sosit clipa mult asteptata, nimic. Nici tu, nici eu. Nicunul din noi nu face ceva. Doar ne privim in ochi, lipiti de peretii opusi ai camerei. Ne desparte doar praful din bataia razei de soare ce patrunde prin peticul de geam ce a ramas neacoperit.
De ce suntem prosti? De ce ne pierdem si uitam sa ne iubim? De ce, tipa in mine sufletul care arde atat de tare. Si parca o voce imi spune: “ Du-te la el! Preia controlul!”. Voce, dorinta, arderea aia...dragoste, dorinta, focul, vocea... dorinta, vocea, controlul....
Ma avant de-a lungul camerei, iar tu, ma prinzi in brate. Ne sarutam brutal, asa cum ne place, asa cum trebuie acum, iar mai apoi, incep sa ma ondulez in bratele tale, asa, incet, cum trebuie acum. Sa te scot din minti. Sa ne iubim.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu