M-am gândit cum va fi atunci, cândva, în viitorul îndepărtat care promite multe şi totuşi nu promite mai nimic. Vei dispărea, vei deveni un necunoscut, iar eu o necunoscută. Vei trăi mai departe, iar eu, cumva, voi face la fel. Teoretic. Practic, voi deveni propria-mi umbră.
Îmi voi aminti de cele 3 momente cruciale ale scurtei noastre vieţi: momentul în care, modelaţi de destin, am fost puşi faţă în faţă, cel în care ne-am lăsat modelaţi unul în braţele celuilalt şi ne-am consumat iubirea şi momentul ăsta, nenorocit, plin de regrete poate, în care tu pleci, iar eu trebuie să rămân aici, sub ochii atâtor oameni care, straniu, îmi par necunoscuţi pe lîngă tine. Nici nu ai plecat, iar momentele astea 3 deja roiesc în mintea mea. Un lucru mai ştiu: mi-e dor de tine.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu